Africa de Sud pare, atunci când te gândeşti la o vacanţă acolo, o ţară la capătul pământului. Johannesburg – despre care toată lumea ştie că nu este cel mai sigur loc de pe planetă – este totuşi un oraş fascinant, tocmai prin multiculturalismul său. Singura problemă, reminiscenţă a perioadei apartheidului, este că acest multiculturalism se împarte în două părţi: alb şi negru. În ciuda eforturilor făcute de la Mandela încoace, diferenţele între oamenii de culoare şi albi sunt sesizabile cu ochiul liber chiar şi de către cineva care nu cunoaşte îndeaproape istoria zbuciumată a acestei ţări. În urmă cu câţiva ani, când am vizitat Johannesburgul, în afară de vameşul care mi-a consultat documentele şi mi-a spus „Welcome to South Africa, Sir! Enjoy!” şi de câţiva oameni de culoare din staff-ul hotelului şi din câteva magazine, nimeni nu m-a privit cu ochi „buni” pe timpul şederii mele în Joburg (prescurtare a numelui oraşului, recunoscută oficial). Dar asta nu în-seamnă că nu mi-am păstrat zâmbetul şi starea de relaxare. Cineva de la hotel mi-a spus încă din prima zi: fiţi degajat şi totul va fi bine! Evident, există locuri în care, după lăsarea întunericului, e mai bine ca „albii” să nu se aventureze nici măcar în grupuri mai mari. Este adevărat că atunci când am ajuns în Port Elizabeth situaţia era puţin diferită şi că oamenii din oraş erau o masă compactă.
După ce ani de-a rândul Africa a fost pe harta neagră a competiţiilor sportive anul acesta cel mai important eveniment sportiv după Jocurile Olimpice de Vară, va fi găzduit de o ţară a acestui continent. Din mai multe articole din presa occidentală am realizat că organizaţiile internaţionale în domeniu consideră că fac o favoare Africii de Sud şi, spun unii, „această ţară are acum şansa de a demonstra că poate face faţă unei astfel de manifestaţii, care are nevoie de un grad mare de securitate”. Sincer, declaraţii de acest tip mi se par ipocrite (mai ales când vin din partea unor britanici!) şi discriminatorii, şi lezează populaţia unei ţări care încearcă de mai bine de 20 de ani să-şi unească comunităţile de albi şi negri. Cu toate acestea, sud-africanii îşi văd de treabă şi vor încerca să facă lucrurile cât pot ei de bine! Şi asta pentru că fotbalul, pe continentul african, nu este un sport oarecare… este o cultură şi, aşa cum spunea Nelson Mandela, „sportul are puterea să schimbe lumea”. Iar vara aceasta Africa înseamnă… sport!
Cunoaşte-ţi duşmanul – şi învaţă totul despre sportul său favorit! – Nelson Mandela